ŞI-A MURIT IUBIREA NOASTRĂ, FLOARE…

Picătură cu picătură, ca o tortură chinezească, indiferenţa distruge încet-încet dragostea. Cu fiecare act de indiferenţă, se pierde puţină iubire şi, dacă atitudinea continuă, declinul emoţional va continua până când nu mai rămâne nimic; îngrijorător este faptul că această dispariţie afectivă poate dura ani de zile. Cabinetele sunt pline de oameni care au întârziat jumătate de viaţă să reacţioneze, pentru că nu au avut curajul să spună „ajunge !” înainte ca dragostea să dispară de la sine.

Există, de asemenea, o moarte rapidă a iubirii, care provine din dezamăgire. Când te dezamăgeşte partenerul tău, răcirea iubirii intervine ca un fulger şi totul sare în aer. Problema se rezolvă într-o clipită şi, acolo unde exista iubire, rămân doar ruinele. Dezamăgirea apare atunci când sunt afectate principiile noastre şi codurile morale pe care le considerăm ca nefiind negociabile. Dezamăgirea provocată de persoana iubită este fulgerătoare ca dragostea la prima vedere, dar cu efect advers. Am putut observa această metamorfoză în practica mea la clinică, atunci când cineva descoperă că partenerul său nu este ceea ce s-ar fi aşteptat, sau că acţiunile sale simt discutabile din punct de vedere moral sau etic. Se produce atunci o ruptură, în mod inevitabil şi categoric.

Revenind la moartea lentă a iubirii, nimeni nu acceptă indiferenţa ca mod de viaţă, decât dacă este vorba de un pustnic emoţional sau schizofrenic. Nici măcar masochiştii nu acceptă insensibilitatea persoanei iubite: cer pedeapsă şi durere, dar nu indiferenţă. Cei care se resemnează în faţa dispreţului se usucă în interior. Dacă n-ai avut şansa ca dezamăgirea să-ţi bată la uşă şi ai rămas blocat în apatia emoţională a unui partener care pare făcut din plastic, urmează acest slogan şi gravează-l în inima ta: cine te face să suferi nu te merită.

 

Dacă nu eşti fericit în relaţie, dar nici nu ieşi din ea, caută asistenţă profesională

 

 Acesta este pragul iadului pentru cei care iubesc prea mult şi se tem să-şi piardă partenerul. Să urmărim următoarea conversaţie :

Terapeutul (T): Eşti mulţumită de felul  său de a iubi ?

Pacienta (P): Nu.

T: Ce lipseşte ?

P: Mai multă dragoste, bunătate, curtoazie, grijă, angajament, interes, preocupare, atingeri…

T: Deci îţi lipsesc multe lucruri.

P: Corect.

T: Am putea pune un nume la toate acestea… de exemplu, „indiferenţă”.

P: Da, acesta este cuvântul. Cel mai greu cuvânt pentru cineva atât de îndrăgostit ca mine.

T: Suferi mult, nu-i aşa ?

P: Prea mult, am încercat deja să mă sinucid de două ori.

T: Este o relaţie periculoasă… Te-ai gândit să renunţi?

P: îl iubesc.

T: Am înţeles. Cu toate acestea, dragostea sănătoasă este reciprocă; dacă nu ţi-o întoarce, se pierde.

P: Eu sunt cea care este pierdută…

T: …împăcată cu soarta ta.

P: Aşa este; nici nu am vreo pretenţie, nici nu plec…

T: Atunci, ce aştepti ?

P: Nimic. Absolut nimic…

Câteva luni mai târziu, bărbatul a părăsit-o pentru altă femeie, iar ea a avut o a treia tentativă de sinucidere,” care din fericire a eşuat. După doi ani de terapie, a reuşit şă ducă o viaţă nouă, mai liberă şi mai lucidă. Metaforic vorbind, se spune: „L-am ucis cu indiferenţa.” Totuşi această afirmaţie din tradiţia populară nu este chiar atât de „metaforică”; în experienţa mea de terapeut, pot afirma că indiferenţa afectivă maltratează şi ucide, nu numai într-un sens figurativ.

Cel mai rău lucru pe care-l poţi face, dacă eşti cu cineva care pretinde că te iubeşte, dar nici nu se uită la tine, este să nu faci nimic. Notează: dacă simţi că zilele sunt din ce în ce mai lungi şi mai grele, şi ai gânduri negative despre tine, despre lume şi despre viitor, nu ezita niciun moment, cere asistenţă de specialitate.

Depresia dă târcoale.

Walter Riso

 

Cu drag,

Psihoterapeut Adina Gîdiuţă

Brăila, Calea Călăraşilor nr.161, clădirea Concivia

Telefon: 0748225151

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.