TRAUMA COPIILOR, FURIE ŞI PLÂNS

Bebeluşii şi copiii care au fost răniţi sau suferă de o acumulare de stres vor încerca să se vindece în mod spontan prin mecanisme clasice de eliberare a stresului: plânsul spontan şi crizele de furie.

Vor face totuşi acest lucru doar dacă se simt iubiţi şi acceptaţi. Este necesar un sentiment de siguranţă pentru ca mecanismele naturale de eliberare a stresului să funcţioneze. Orfanii care trăiesc în instituţii ori în tabere de refugiaţi unde nu există personal suficient, plâng, de obicei, foarte puţin. Este foarte obişnuit ca aceşti copii să aibă crize de plâns frecvente după ce sunt adoptaţi de familii iubitoare.

Există cazuri în care declasantorul stresului la copii este un eveniment traumatizant specific cunoscut. Copiii trăiesc multe asemenea evenimente în viaţa de zi cu zi. Unele sunt traume uşoare. De exemplu, un căţeluş prietenos sare pe copil şi îl sperie. Alte traume sunt mai severe: un copil care trebuie spitalizat sau un incendiu în cartier. În astfel de cazuri este benefic ca părinţii şi alte persoane care îngrijesc copilul să aibă abilităţile necesare pentru a-l ajuta pe copil să proceseze trauma.

Pentru a evita problemele care pot apărea ulterior este cel mai bine dacă adulţii le permit copiilor să plângă cât au nevoie, imediat după evenimentele traumatizante. În urma uraganului care a lovit coasta statului Carolina de Sud din Statele Unite în 1989, părinţii a 278 de copii care locuiau în zona au fost intervievaţi după 6 sau 8 săptămâni. Părinţii au declarat că aceşti copii au avut multe simptome, inclusiv mai multe crize de plâns şi crize de furie decât înainte de uragan. Acest plâns intens poate fi considerat o încercare a copiilor de a se vindeca.

Când copiii nu sunt susţinuţi să se vindece de traume în acest mod sau dacă trauma a fost foarte severă, ei pot avea simptome de tulburare de stres post-traumatic ce pot dura ani de zile. Aceste simptome pot include coşmaruri, treziri nocture, frici specifice, anxietate, suprastimulare, regresie la stadii anterioare de creştere, dificultăţi de concentrare şi învăţare şi gânduri recurente şi intruzive(„ flashback-uri”).
Părinţii pot ajuta foarte mult copiii care suferă în urmă unor traume specifice( deşi, în cazul traumelor severe, recomand şi psihoterapie cu un specialist).

Copiii readuc în joaca lor evenimentul traumatizant în mod spontan. Acest lucru este un indiciu că ei încearcă să îl proceseze. Totuşi, alteori, copiii evita tot ce le aduce aminte de trauma respectivă. În acest caz, adulţii pot să îl ajute cu blândeţe să îşi îndrepte atenţia spre eveniment, fiind foarte atenţi să nu îl copleşească. Unele persoane consideră, în mod greşit, că este mai bine să nu se discute evenimentul traumatizant cu copilul, în speranţa că acesta îl va uita în curând. Totuşi, evitarea amintirii unor experienţe dureroase nu îi va ajuta pe copii să se vindece.

Cele 3 principii de baza ale vindecării emoţionale sunt descrise aici:

1.Copiii au nevoie să se simtă în siguranţă şi iubiţi. Ei au nevoie să aibă o relaţie de încredere cu cineva şi să ştie că persoana respectivă nu îi va răni sau părăsi.

2. Copiii au nevoie să-şi amintească trauma şi să o trăiască din nou într-un anumit grad, în timp ce se simt în siguranţă.

3. Copiii vor vorbi, vor rade, se vor implică în joc terapeutic, vor plânge, vor transpira şi chiar vor tremura atunci când există un echilibru adecvat între siguranţa emoţională din prezent şi retrăirea durerii emoţionale din trecut. Acestea sunt procese importante de vindecare, cu un grad înalt de eficientă, când sunt acceptate de un ascultător atent.

Bebeluşii îşi rezolva stresul şi traumele în primul rând prin plâns, în timp ce sunt ţinuţi în braţe de părinţi. Pe măsură ce copiii cresc, ei încep să folosească şi alte mecanisme de eliberare a stresului, în special verbalizarea şi jocul. Adulţii pot încuraja copilul să spună povestea a ceea ce s-a întâmplat prin cuvinte sau joc.

Jocul terapeutic este facilitat de folosirea unor jucării adecvate şi de atenţia adultului, după cum este descris în exemplul următor:
Dacă un căţeluş a sărit pe un băieţel şi l-a speriat, primul lucru de făcut( odată ce v-aţi ocupat de siguranţa fizică a copilului) este să-i acceptaţi plânsul fără a încerca să-i distrageti atenţia. Dacă i se permite să plângă cât are nevoie în acel moment, copilul îşi va rezolva trauma emoţională.
Totuşi, dacă băiatul este oprit din plâns înainte de a se fi vindecat o trauma, el poate să dezvolte o frică exagerată de câini, indiferent dacă aceştia sunt inofensivi.
Când copiii se simt îndeajuns de în siguranţă, ei se pot vindeca chiar şi de cele mai traumatizante experienţe.

Când părinţii vor primi sprijin şi informaţie adecvată despre plâns, eu prevăd o reducere impresionantă a abuzului asupra copiilor. De fapt, acesta poate fi cel mai important element necesar reducerii acestui tip de violenţă.
Toată lumea îi poate sprijini pe părinţi când copilul plânge. Uneori, tot ce au nevoie este un comentariu prietenos. Când văd într-un loc public un părinte exasperat care ţine în braţe un copil care plânge, încerc să fac o remarcă ce ar putea să îl susţină. Am descoperit că următoarele comentarii îi ajută pe părinţi să se relaxeze şi să îşi accepte mai uşor copiii: „Se pare că amândoi aveţi o zi grea”, „Ce copil frumos!”, „Este greu când plâng, nu?”, „Mi-aş dori să pot să plâng şi eu aşa”.

Odată, am împiedicat o mama să-i dea una la fund copilului ei de trei ani, spunându-i pur şi simplu: „Ţipă, nu glumă! Pun pariu că nu o să facă ulcer.”

Chiar şi în mediul cel mai prielnic, copiii şi adulţii nu sunt scutiţi de stres. Mai mult, evenimente traumatizante pot avea loc oriunde şi oricând, important este să avem încredere deplină în capacitatea de vindecare a omului de orice vârstă, prin procesare emoţională adecvată.
Dacă oamenii au încredere în acest proces, la orice vârstă se pot vindeca. Important este să cerem sprijin, informaţii şi mai ales, suport emoţional.
Psihoterapia este ştiinţa care crează o punte confortabilă între psihic şi spirit, gândire şi emoţie, reduce blocajele şi detensionează, eliberează pacea din noi.
Nu e un curaj să ai grijă de tine, este un drept fundamental!

Să fim sănătoşi şi veseli, dragii mei, Sfânta Maria să vă ocrotească!

 

Sursa -Aletha Solter

Cu drag,

Psihoterapeut Adina Gîdiuţă, Calea Călăraşilor 161,CONCIVIA, BRAILA

Tel. 0748225151

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.