Psihologie clinică

Termenul de psihologie clinică a apărut în 1907, fiind utilizat de catre Lightner Witmer. Potrivit lui Witmer, psihologia clinică este un domeniu de cercetare, aparținând de medicina, educație și sociologie.

În prezent, psihologia clinică – mai bine spus, definirea ei, este o mare provocare pentru că în domeniu au avut loc creșteri importante în multiple direcții. Practic, psihologii cliniceni din prezent fac multe lucruri diferite, ținând cont de diferențele dintre oameni. Astfel, domeniul de îndepărtează de definiția clasică  – care spunea că “psihologia clincă este acea ramura a psihologiei care studiaza, evalueaza si trateaza oameni cu tulburari si probleme psihologice”.

Mai degrabă: “Câmpul psihologiei clinice integrează știința, teoria și practica pentru a înțelege, a anticipa și a ameliora disconfortul si dizabilitatea, precum și a promova adaptarea umană și dezvoltarea personală. Psihologia clinică se concentrează pe aspectele intelectuale, emoționale, biologice, psihologice, sociale și comportamentale ale funcționării umane de-a lungul vieții, la toate nivelurile socioeconomice și în diverse culturi. Psihologia clinică implică o cercetare riguroasă și o practică aplicată în direcția înțelegerii și îmbunătățirii multiplelor fațete psihologice ale experienței umane, incluzând, dar nelimitându-se la probleme de intelect, emoție sau comportament.”

Divizia de Psihologie Clinica (Divizia 12) a Asociatiei Americane de Psihologie

Mai mult, potrivit Colegiului Psihologilor din Romania de catre Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie (www.copsi.ro) Psihologia clinică este știința care studiază factorii psihologici implicați în starea de sănătate și de boala. Acest domeniu se focalizează atât pe aspectele de promovare a sănătății și prevenție a patologiei, cât și asupra aspectelor de tratament psihologic al tulburarilor care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice.